ISTORICUL BISERICII

Până la autonomia Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania şi Banat de la anul 1864,eveniment petrecut în timpul păstoririi mitropolitului de eternă pomenire Andrei Şaguna ; credincioşii români şi sârbi din Foeni au avut o singură biserică multiseculară din lemn. După despărţirea ierarhică,a apărut necesitatea construirii unei noi biserici . Biserica din scânduri şi nuiele roase de dintele vremii a fost demolată în anul 1890.

Biserica Ortodoxă Română din Foeni este zidită în acest context între anii 1874-1875,de către enoriaşi alături de contribuţia substanţială a marelui mecenate Andrei Mocioni de Foen, militant de frunte al luptei pentru emanciparea naţională a românilor din imperiul Austro-Ungar.

Consacrarea (antesfinţirea) locaşului sfânt,s-a făcut la 15 august 1875,de către protopopul Ciacovei I.P.Şeiman, Iustinian Cotta preotul local şi preotul Şerban din Butin.

Târnosirea propriu zisă s-a facut la 24 octombrie 1926 de către arhiereul Filaret Musta al Caransebeşului. Sfântul locaş este construit în formă de navă ( ceea ce închipuie “corabia mântuirii credincioşilor ) .Planul bisericii a fost întocmit de arhitectul Iosif Brandeisz din Ciacova , în stilul arhitectural baroc, vienez, obişnuit în Banat. Pictura realizată în manieră realistă,datează din anul 1925 şi este opera pictorului academic timişorean Ştefan Lazăr. În anul 2003 pictura este completată cu scene în stil neo-bizantin de pictor Adriana Motronea din Sibiu.În anul 1974 Biserica a fost binecuvântată de Înalt Prea Sfinţia Sa dr.Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului după lucrări de reparaţii exterioare şi de pictură. Ca operă de artă mai poate fi menţionat şi iconostasul, lucrarea sculptorului timişorean Iosif Bittenbinter din anul 1926. Primul preot al satului amintit de documente este “Popa Stoian”în catastiful de danii de la Ipek din anul 1660.Conscripţia parohiilor diecezei Timişoarei din 1767, evidenţiază existenţa a trei preoţi în parohie: Gavril Murgu din Foeni, Nicolae Savici din Foeni şi Vasile Simeonovici din Ivanda. Primul preot după separarea parohiilor a fost Iustin Cotta din Pustiniş (1871-1878),urmat de : Dimitrie Iorga, preot administrator din Vlaicoveţi, Teodor Petcu preot administrator din Toager (1878-1881), Petru Cherla din Banloc (1881-1884), Nicolae Popa din Fizeş (1884-1937), Romolus Pop din Caransebeş (1937-1958), Dumitru Nicoară (1958-1959), Dan Trifu din Ghilad (1959-1962), Teodor Lificiu din Bârlad (1962-1970), Tămaş Ioan din Buzad (1970-1982), Berbentia Petru din Reşiţa (1982-1985) şi Nicolae Strizu din Foeni începand cu 1 ian.1986.