ISTORICUL BISERICII

Primul document vechi atestat despre localitatea Foeni dateaza din anul 1289. Despre biserica ca atare avem dovezi abia din anul 1660, cand intr-un inscris vechi se pomeneste numele preotului Stoian. Pe locul unde este situata in ziua de azi piramida cu cruce, ridicata din piatra, se afla vechea biserica, care a fost comuna atat pentru localnici sarbi cat si pentru cei romani. Biserica veche a fost construita intre anii 1760 - 1770. De biserica este legat numele nobililor Mocioni, printre care cei mai importanti au fost: Andrei Mocioni, membru al Academiei romane din Bucuresti, Alexandru Mocioni, de profesie filosof. Amandoi erau in relatii stranse cu persoane de vaza din Serbia, in special cu Sfetozar Miletici, cunoscut om politic in acea vreme. Fiind strans legati de biserica au luptat cu inversunare pentru drepturile ortodocsilor romani de a se separa de pe langa Mitropolia din Krlovat, de care acestia din urma depindeau. Totodata, intr-un comunicat datat din anul 1868, se precizeaza ca in Foeni se aflau 598 etnici sarbi si 1619 romani, deci era de asteptat ca biserica comuna sa ramana la comunitatea cea mai numeroasa (majoritara). Acest lucru nu s-a intamplat, deoarece vechea biserica era intr-o stare critica, astfel romanii si-au ridicat lacasul in anul 1875 iar sarbii in anul 1887 cu ajutorul dat din partea Laurei Mocioni, sotia lui Andrei Mocioni, care a fost nepoata patriarhului Arsenie al III - lea Ciarnoievici. Ambele biserici si-au pastrat acelasi hram: Adormirea Maicii Domnului Sf. Marie, care se serbeaza pe data de 15 respectiv 28 august. Dupa stilul constructiei, biserica sarba are mai multe caracteristici: cladirea este impozanta, la subsol se afla cripta unde sunt inmormantati Laura si Andrei Mocioni. Deasupra naosului se ridica doua turnuri mari, iar iconostasul este lucrat manual si contine doua icoane importante: Maica Domnului si Isus Hristos. Mocionii se aflau printre cele mai cunoscute familii aristrocrate romanesti din acea vreme, avand meritul ca localitatea Foeni sa fie cunoscuta si peste hotare si de catre persoane importante. Printre ele se afla si printul Alexandru, fiul lui Karadjordje, cneazul Serbiei. Alexandru a daruit bisericii sarbe un clopot, avand greutatea de 103 kg si o cruce mare. Pe langa acest clopot, in biserica se aflau inca doua clopote si multe carti valoroase care s-au pastrat de-a lungul timpului.